“Oamenii, care se rătăcesc în dorințe,
ar face bine să-și vadă de nevoile lor.”
Muriel Barbery în „Eleganța Ariciului”
Portarii, secretarele și femeile de serviciu! Orice partener extern, care are nevoie de
acces liber într-o firmă pentru a-și putea presta serviciile de colaborare, învață rapid să
și-i facă buni prieteni. Nu doar că portarul îți permite intrarea, secretara îți rezervă sala
și femeia de serviciu îți deschide ușa și-ți asigură toate condițiile necesare de utilizat
facilitățile, de care ai nevoie. Ideea principală e că te întâlnești atât de des cu ei, încât
o relație bună, prietenoasă și relaxată cu aceste adevărate personaje se transformă
într-o favoare, pe care ți-o poți face tu personal cadou.
E marți seara și tocmai ce-a ieșit ultimul cursant. Zâmbesc la gândul că imediat intră
doamnele mele pe ușă. „Doamna profesoară, putem să vă ștergem tabla? Lăsați, că
punem noi scaunele la loc și aerisim. Ce mai faceți? Mai puteți? Vă servim cu un pahar
de suc?” Cea brunetă e foarte tăcută și retrasă, dar în ultimul timp s-a deschis mai mult
față de mine și, impulsionată probabil de sporovăiala veselă a colegei ei, m-a
impresionat povestindu-mi cu un curaj nebănuit oful ei cel mai mare: „Nepoțelul meu
are aproape 4 ani și încă nu vorbește. E așa de nervos, când vrea să spună ceva, urlă
și plânge, se aruncă pe jos și părinții nu-l pot liniști deloc. Cred că s-au săturat și au
cam renunțat la el. Adică ei zic că-i copilul de vină, că nu-i prea deștept din fire. Oare
ce credeți că aș putea să fac? Sărăcuțul de el…” Am întrebat-o de experiențele de la
grădiniță, de activitățile care-i fac copilului cea mai mare plăcere, ce jocuri îi plac ei,
bunicii, să se joace cu el. Căci bucuria e cea mai contagioasă. Am îndrumat-o să îi
citească povești, să îi arate cărți cu poze mari, să îi povestească cu intonație diverse
întâmplări. Să creadă în copil, căci fiecare e special. Că nici Lucian Blaga n-a vorbit
până la 4 ani și apoi a avut așa multe de spus. Nici nu mai știu ce i-am tot îndrugat în
serile mele de marți, când intra bucuroasă să mă salute după fiecare curs. Știu doar că
instinctiv am căutat în realitatea ei imediată un semn pozitiv, care s-o întărească în
convingerea că va reuși. Am întrebat-o la ce vârstă au vorbit băieții ei, cum s-au
descurcat ca adulți, cum s-a simțit ea în rolul de mamă. „Cel mare e primul din neam,
care a intrat la facultate și cel mic lucrează aici în fabrica de textile, e șef la Calitate.”
Așa mi-a ridicat ea mingile la fileu: „Păi vedeți ce bine s-au descurcat? Deci nepotul
are gene bune și sigur vă moștenește și pe dumneavoastră, care ați făcut așa o treabă
bună cu copiii. Răbdare, că băiețelul azi-mâine va vorbi de nu se va mai opri și veți
privi cu dor în urmă la liniștea, pe care n-o s-o mai aveți până pleacă de acasă.” Ne
despărțeam zâmbind și îmi amintesc că fiecare mergea mai ușoară mai departe.
„Regândind gândirea pozitivă” a lui Gabriele Oettingen, am derulat înapoi filmul bunicii,
care se declarase pierdută în fantezia ei interminabilă despre un nepoțel coerent și
vorbăreț. Pe termen lung, starea de visare se transformase pe nevăzute într-o stare de
prostrație, în care fantasma înghițea cu aviditate toată energia necesară identificării
active a unei soluții. Bunica devenise aproape depresivă și amâna la nesfârșit orice
acțiune, care s-ar fi putut dovedi salvatoare sau eficace în vreun sens. Cel mai mare
obstacol al bunicii în calea oricărei acțiuni era tot bunica. Se gândea că ea, femeie
simplă de la țară, nu ar putea avea vreo contribuție substanțială la promovarea
limbajului unui copil. Că ar putea supăra părinții copilului, dacă s-ar băga în treaba lor.
Că ar putea stârni la rândul ei o criză copilului și i-ar putea face mai mult rău decât
bine. Ideile propuse de mine, „Doamna Profesoară din sala mare de curs”, i-au
desenat însă o imagine prietenă cu realitatea ei imediată. Bineînțeles că îi poate
cumpăra niște cărticele noi, că a văzut ea cât de tare se liniștește copilul dacă îi citești.
Și cum repetă după ea tot mai multe silabe. Și cum se bucură părinții când copilul
scoate un sunet nou și parcă le mai vine inima la loc. Așteptările pozitive au prins
rădăcini și au sfârșit prin a-i da aripi bunicii, sporind șansele de reușită atunci când ea
s-a pus cu mare drag pe treabă, repetându-și în minte că nici băieții ei n-au prea vorbit
așa bine la început și totul a ieșit în cele din urmă foarte bine.
Nu știu cât de mult l-a ajutat pe băiețel atitudinea schimbată a bunicii, dar știu cât de
mult a ajutat-o pe bunică metoda „contrastării mentale” demonstrată de Oettingen.
Adunând laolaltă obstacole și dorințe, bunica le-a pus să lucreze unele cu altele.
Dorința și-a asigurat necesarul de energie ca să poată ieși la lumină, eliminând vidul
creat de un vis definit a fi imposibil și s-a autodeclarat a fi fezabilă, ancorându-se în
realitatea pozitivă imediată. Dacă dorința ne convinge că are șanse reale de
îndeplinire, ne trage imediat singură după ea și își alocă cu lăcomie toate resursele
necesare.
………………………………………………………………………………………………………………………..
Pe vremea, când îi făceam curte soțului meu, răsfoiam împreună cu el un teanc de
fotografii vechi, în care căuta amuzat să-mi arate creasta punk, cu care a plecat el
obraznic în armată. „Ia stai puțin, de ce ai aici o poză cu femeia de serviciu de la firma
X unde predau eu marți seara?” Iubitul meu ia poza în mână și se încruntă mirat: „Asta
e mama mea. Tu de unde o cunoști?…”
Aceea a rămas până în ziua de azi o seară memorabilă. În timp ce el făcea ochii tot
mai mari, eu îi dădeam detaliu după detaliu: „Stai! Știu tot! Ai un frate, care lucrează în
departamentul de Calitate, care e căsătorit și are un băiețel de 4 ani. Tocmai și-a luat
apartament nou. Cumnata ta lucrează tot în domeniul textil. Tu ești băiatul cel mare,
care a avut mereu note bune la școală și a studiat calculatoare. Locuiești singur și
mama ta îți calcă toate cămășile și îți face curat odată la 2 săptămâni, pentru că nu ai
prietenă…Ha!”
Am intrat cu mare pompă și fast în viața doamnei de la curățenie ca „Profesoara de
germană care vorbea așa frumos cu noi și ne povestea de toate cele”. Am avut parte
timp de 15 ani de cea mai bună soacră din lume. Într-o sâmbătă ne-am dus cu copiii să
luăm prânzul împreună cu ea și am găsit-o întinsă în pat, unde s-a stins noaptea
liniștită în somn. Din păcate abia la 67 de ani.
Înmormântarea a avut loc pe 22.02.2022, zi în care zice-se că s-au aliniat toate bunele
și relele lumilor noastre interioare.
Fragment din necrolog:
Pe măsură ce nepoții au crescut, bunica i-a însoțit îndeaproape pe drumul lor,
bucurându-se de realizările lor școlare și personale, fiind profund uimită și impresionată
de calitățile și talentele lor, iubindu-i pe toți patru în mod necondiționat și astfel sădindule încrederea în propriile forțe. În sufletul nepoților, va rămâne bunica cea mai bună, mai
blândă şi mai iubitoare – care-i aducea acasă de la școală şi de la grădiniță când erau
mici, care se juca cu ei, le gătea și îi îngrijea de câte ori era nevoie şi care-i împăca dacă
erau supărați. De Paști și de Crăciun, bunica umplea masa cu cele mai bune mâncăruri
și binecuvânta casa, adunând familia cu mare bucurie în jurul ei. Nepoții nu se vor mai
întâlni niciodată cu așa o supă gustoasă cu cei mai buni tăiței făcuți în casă, cu cele mai
suculente pulpe de pui și o incredibilă friptură de porc. Dar cel mai mult le va lipsi figura
blajină a bunicii, de care nu credeau că se vor despărți atât de curând.
Să nu uit:
Toți cei patru nepoți vorbesc mult și impecabil în 2, chiar 3 limbi străine de circulație
internațională!
P.S.
La nici două săptămâni după dispariția atât de fulgerătoare și dureroasă a
bunicii, apartamentul ei rămas gol găzduiește o mamă ucraineană cu o fetiță de
11 ani și un bebeluș de 1 an. Au stat ore în șir în frig la coada de la vamă și au
trecut granița pe jos cu 3 rucsaci și cu un preaplin de disperare. Nu aveau nevoie
decât de liniște și să nu se mistuie prea repede din dorința prea arzătoare de a se
întoarce cât mai curând acasă. Pentru mamă asta este prima plecare în lumea
largă fără soț. Copleșiți de recunoștință pentru primirea avută la Sibiu, mama mia povestit în prima zi, în care am putut vorbi fără să plângem, că bebelușul ei a
dormit în sfârșit 4 ore legate de cum au intrat în casa curată, ordonată și
binecuvântată a bunicii…
Ut perspiciatis, unde omnis iste natus error sit voluptatem accusantium doloremque laudantium, totam rem aperiam eaque ipsa, quae ab illo inventore veritatis et quasi architecto beatae vitae dicta sunt, explicabo.
Sed ut perspiciatis, unde omnis iste natus error sit voluptatem accusantium doloremque laudantium, totam rem aperiam eaque ipsa, quae ab illo inventore veritatis et quasi architecto beatae vitae dicta sunt, explicabo.
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Duis aute irure dolor in reprehenderit. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit.
Curabitur varius eros et lacus rutrum consequat. Mauris sollicitudin enim condimentum, luctus justo non, molestie nisl.
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Duis aute irure dolor in reprehenderit. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit.
Creative approach to every project
Aenean et egestas nulla. Pellentesque habitant morbi tristique senectus et netus et malesuada fames ac turpis egestas. Fusce gravida, ligula non molestie tristique, justo elit blandit risus, blandit maximus augue magna accumsan ante. Duis id mi tristique, pulvinar neque at, lobortis tortor.
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Duis aute irure dolor in reprehenderit. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit.
Etiam vitae leo et diam pellentesque porta. Sed eleifend ultricies risus, vel rutrum erat commodo ut. Praesent finibus congue euismod. Nullam scelerisque massa vel augue placerat, a tempor sem egestas. Curabitur placerat finibus lacus.
